Intrebari fara raspuns...

Avem tendinta sa denaturam adevaratul sens al existentei.Care ar fi acela?...Gest reflex...automatic.Asa suntem obisnuiti sa traim.Sa supravietuim.Inotand ...in infinitatea data de posibilitatea raspunsurilor ce pot fi primite....enuntate...Astfel ne nastem...si navigam asemeni unui nautil...Intrebatori...Unde se afla grota in care sa ascund lumii viata ce am trait-o pana acum...De care au uitat cei care m-au cunoscut...cei care mi-au fluturat pe la nas iluzii.
Cum..unde si de ce se intampla toate acestea?...Chiar daca stiu unde...
Nu are sens sa va arat....
Nu conteaza.
Nu inseamna nimic.
Deoarece...din nimic sunt conceput si nimic am sa ajung.
Atat...!

Haos

Haos...e peste tot..Un haos agresiv si deprimant.Imposibilitatea adaptarii la ritmul cotidian al supravietuirii...acest conglomerat uman,transforma individul in pradator.Dispare tot ce e mai bun.Empatia capata forme virtuale false..iluzorii.Daca se agata cu disperare de sfaturi si indicatii neavizate,risca sa piarda tot ce il reprezinta.Risca demnitatea.La masa unde nu are loc,stau sacalii acestei epoci...Jungla a carei hatisuri te acapareaza cu informatii subtile si debuzolante sfideaza umanul din noi.De ce se intampla totul,ramane sa aflam pe parcurs.In drum spre nicaieri,stiind ca itinerarul a fost stabilit inainte de a te naste.